40 de zile
Pe 25 iunie 2026, Zelenski anunta ca a aprobat o operatiune a SBU (Serviciul de Informatii Interne) al Ucrainei impotriva Rusiei “menita sa o oblige sa puna capat razboiului”. Asadar, acesta este scopul principal al operatiunii.
Formulat in acest fel, pare ca e rupt din manualul lui Clausewitz, anume infrangerea vointei inamicului si supunerea acestuia vointei Kievului.
Scopul secundar urmarit care, si el deriva din desele declaratii ale lui Zelenski, este de a “aduce razboiul in Rusia”, de a face ca populatia sa simta costul intrucat “ei sunt cei care trebuie impinsi cu forta spre pace”.
Stabilirea responsabilitatii pentru aceasta campanie in sarcina Serviciului de Informatii Interne al Ucrainei si nu a Marelui Stat Major nu este deloc intamplatoare caci scopul nu este unul militar ci este evident, unul politic.
Daca tot am adus aminte despre planul politic, imi pun intrebarea daca nu cumva aceasta campanie este una “decuplata” de la obiectivele militare ucrainiene? Din imaginile care insotesc materialele de presa (din presa ucrainiana) lipsesc militarii, ele fiind atent preparate sa ilustreze rolul de jucator unic al SBU! Are vreo legatura cu jocurile de putere din Bankova? Este rezultatul conflictului dintre CIA si UE pentru dominarea institutiilor de forta de la Kiev?
Operatiunea a fost atent pusa la punct, chiar si modul in care a fost anuntata cred ca a avut in vedere rezonanta in randul populatiei ucrainiene dar si ruse, numarul “40” fiind clar o trimitere la cele 40 de zile de purgatoriu inainte Rai sau Iad. Tipic pentru o operatiune a unor servicii secrete; componenta “psy-op” este si ea prezenta.
De Clausewitz e greu sa scapi iar el mai spune ca “razboiul este o continuare a politicii”; asadar, ar fi bine sa ne uitam si la scopul politic urmarit de Kiev prin aceasta operatiune.
In septembrie au loc alegeri parlamentare in Rusia. Desi pozitia lui Putin nu este direct amenintata, un parlament in care partidul care il sprijina neconditionat nu mai detine majoritatea ar putea sa ii puna bete in roate, poate chiar sa il inlature de la putere. Teza asta reprezinta, in opinia mea, o contradictie in termeni pentru ca, pe de-o parte stim ca in Rusia este o dictatura iar pe de alta parte, se discuta intens in Occident despre cum presiunea asupra lui Putin ii va face incomoda pozitia. Ceva nu se potriveste, zic eu…
La momentul anuntului, mijloacele prin care SBU urma sa puna in practica directiva politica nu au fost facute publice din motive evidente dar acum, la finalul campaniei, se pot trage unele concluzii pornind de la actiunile si rezultatele din teren consemnate chiar in presa ucrainiana.
Pe parcursul celor 40 de zile, campania de lovituri in adancimea strategica a Rusiei, adica pe teritoriul nedisputam, recunoscut international, aflam ca au fost lovite “peste o suta de obiective” printre care vreo 14 rafinarii, depozite de combustibil, statii de pompare - in general infrastructura de productie si rafinare de petrol, 4 avioane din care doua de antrenament, hangare pentru ele si pentru dronele Shahed, cateva radare (7) ale unor bateriei antiaeriene si 4 nave cargo din “flota din umbra a Rusiei”. Aici, sursele sunt un pic contradictorii, cele oficiale enumera 4 in timp ce presa vorbeste despre “sute” de nave.
Comparativ cu rezultatul declarat al actiunilor militare derulate de SBU pe linia de front, campania “de 40 de zile” de lovituri in Rusia nu pare sa fi avut un succes real din punct de vedere al rezultatelor.
In presa ucrainiana, atacul asupra unei companii rusesti de vanzare online, Wildberries (un Amazon rusesc) are un loc aparte; o serie de depozite (14) au fost atacate, unele distruse, altele doar afumate.
Cand se vorbeste despre aceste atacuri, presa se refera la ele ca fiind “obiective de inalta valoare” (High Value Targets). Acuma, navele cargo civile si echipajul acestora sunt astfel de obiective intr-o operatiune militara?
La capatul celor 40 de zile nu se observa nici vreo degradare a capacitatii combative a Rusiei si nici ca scaunul lui Putin (calaul si dictatorul) sa se clatine cumva…
Ba dimpotriva, asa cum este ea prezentata in presa ucrainiana, operatiunea SBU pare mai degraba sa se fi concentrat pe atacuri pe care in Vest le-am clasifica in categoria celor teroriste, adica indreptate impotriva populatiei civile, cu scopul de a afecta societatea si a institui teroare in randul acesteia.
Ca membru NATO, nu ar trebui sa ne fie rusine sa vorbim despre aceste tactici; in fond, ele au fost autorizate si puse in practica deja in varii ocazii, facand parte din arsenalul de operatiuni “de manual”; Serbia, Irak, Afganistan, asta ca sa mentionez o parte din cele directe, asumate.
Ca sa nu fiu acuzat de partinire, voi continua sa ma raportez la una din sursele “agreate”, anume Kiev Post care face rezumatul loviturilor din cele 40 de zile, fiecare dintre ele reprezentand o astfel de actiune subsumata scopului subsecvent aratat mai sus, anume cel al “convingerii” populatiei civile sa se lepede de calaul si dictatorul si sa “faca pace”.
Avem in articol: atacuri asupra navelor cargo civile, asupra navelor ferryboat…
Interesant este ca se scrie despre atacuri asupra transporturilor militare deghizate in camioane de marfuri alimentare pentru ca in aceeasi fraza sa se descrie efectul asupra civililor. Or, daca in camioane erau furnituri militare ascunse, de ce atacurile au produs imediat efecte in magazine?
Ne mai zice articolul ceva despre distrugerea retelei de energie electrica a Crimeii citand un oficial al SBU care a declarat ca “atacurile asupra Crimeii vor continua pana cand rusii o vor parasi”.
Tragand linie, cele 40 de zile nu au reusit sa produca efectul principal urmarit, adica sa aduca Rusia in pozitia de a cere un armistitiu.
Dimpotriva, intr-o intalnire cu parlamentarii, Putin (C&D) a pus problema accelerarii operatiunilor militare de pe teritoriul ucrainian.
Tehnic, extinderea acestora este un upgrade din categoria operationala la cea strategica, de razboi; totusi, Kremlinul este atent sa nu intre in aceasta noua categorie juridica si semnalizeaza mai degraba transformarea intr-o operatiune antiterorista. Mijloacele prin care o face sunt un pic bizare (din punctul meu de vedere), declaratiile fiind in sensul raspunsului reciproc, simetric, dar mult mai intens.
Si uite asa, de ceva vreme asupra Ucrainei au loc, sistematic, atacuri masive cu o gama larga de mijloace, care deja incep sa scoata din functiune - nu numai sa deterioreze - o multime de obiective industriale si de infrastructura.
In niciun caz nu cred povestea “ochi pentur ochi”; calificarea tintelor este o activitate minutioasa si delicata, incepand de la stabilirea tintei, a oportunitatii, a mijloacelor de a o distruge, a ferestrei de timp, a daunelor “colaterale”, a efectului, a capacitatilor logistice angrenate in lansarea si coordonarea atacului.
In niciun caz nu este vorba despre “a fost lovit Wildberries azi noapte, atunci lovim la noapte Nova Poshta”!
Planurile sunt facute de multa vreme si frumos puse in bibliorafturi in centrul operational al Statului Major rusesc. Intre raft si ordin, tot Clausewitz ne spune ca sta decizia politica iar aceasta este la Kremlin.
Campania ucrainiana a esuat in a produce efectul principal urmarit, acela de a forta Rusia sa negocieze dar a reusit sa produca efectul nedorit, de a pune dosarele pe lantul de comanda militara.
Pana si presa occidentala vorbeste despre aceasta campanie ca fiind doar un show politic cu rezultate discutabile.
Spre deosebire de Ucraina care nu si-a clarificat indeajuns relatia politic-militar, Rusia pare ca are mai multa claritate. Raspunsul din ultimele trei saptamani a produs consecinte palpabile asupra situatiei Ucrainei: porturile la Marea Neagra nu mai opereaza, fortand mutarea lantului logistic spre porturile dunarene (iar Dunarea e acum cu nivel scazut, ceea ce face dificila navigatia comerciala); ingreunarea transportului pe cale terestra prin distrugerea podului Zatoka din regiuna Odesa, distrugerea unor platforme industriale esentiale pentru productia locala de armament si munitie (in special in zona Kiev) ori atacuri asupra unor noduri de cale ferata sau a benzinariilor aflate in proximitatea liniei de front.
Incepand cu 6 iulie, bombardamentele rusesti au trecut la alt nivel; daca pana atunci au “pleznit” doar peste maini Ucraina permitand, in general repararea tintelor lovite, in ultima luna acestea au inceput distrugerea sistematica si corelata.
Puse pe hartie, obiectivele atacurilor incep sa capete sens strategic - de aici si remarca mea despre schimbarea in “razboi”: se urmareste distrugerea intregului lant operational de la aprovizionare pana la lansare.
Lansarea masiva de drone a permis caracterizarea intregului aparat militar implicat astfel ca observam ca sunt vizate porturile, facilitatile de transport, centrele de ansamblare, cele de distributie, comanda si controlul actiunilor din teren.
«Strategia Ucrainei de a afișa încredere până la obținerea succesului real este bine concepută pentru a le ridica moralul ucrainenilor și pentru a convinge un președinte american aflat în căutare de „învingători”. Însă este vorba despre mai mult decât simplă propagandă.
Schimbarea situației militare este reală, chiar dacă uneori prezentată exagerat. Iar câștigarea războiului informațional are consecințe.
Pe 26 iunie, liderul Crimeei numit de Rusia a instituit starea de urgență.
Naționaliștii ruși cer o reacție din partea lui Putin. „Credeam că vor începe să urle prin iulie”, spune maiorul Karas.
„Au început să urle încă de la sfârșitul lunii mai. Să vedem unde vor fi în august.”» - The Economist
Actiunilor de propaganda ale Kievului Moscova le opune o strategie; razboiul de uzura continua.
Dorinta maiorului SBU descrisa in articolul din The Economist e posibl sa devina realitate in septembrie dar intr-un sens neasteptat; urletele nationalistilor rusi nu sunt despre pace ci despre alterarea geografiei.
Nu am reusit sa gasesc o statistica oficiala ucrainiana a numarului de drone si rachete lansate de Kiev in aceasta campanie dar sursele social media rusesti publica statistici ale Moscovei; acestea au publicat cifre care variau intre cateva sute si peste 1300 de vectori cu frecventa loviturilor cam la fiecare doua zile.