Pffff….
Acum vreo trei ani, am migrat pe Substack gandurile asternute timp de vreo douazeci de ani pe platforma Blogger unde mare sef a devenit Gogu, cu toate cretinismele lui…
Intentia a fost mai mult de a scrie idei si ganduri ca intr-un jurnal cu hiperlinkuri care sa fie accesibil usor pentru mai tarziu. Nu am fost ghidonat de dorinta de a strange o comunitate si nici de a deveni jurnalist desi ce e acolo e ca un jurnal :-).
Am scris pentru mine si pentru nimeni si uneori mai trec prin vechile postari, prilej sa realizez ca eram destul de cretin din punct de vedere politic in vremurile de inceput ale jurnalului! Poate peste alti zece ani voi constata acelasi lucru despre postarile de astazi, cine stie?
Timp de douazeci de ani, jurnalul a avut zero urmaritori insa ieri, intrand pe pagina de statistici am constatat ca am atins 80 pentru ca astazi, sa fie afisati 82!
Este adevarat, am dat dreacu FB si am lasat acolo o urma despre unde ma retrag dar, totusi, 80 sunt ceva, pentru niste ganduri incoerente si razlete!
Mai este si Paradigma care face treaba buna ca agregator de substackuri romanesti desi cred ca s-a aglomerat cu prea multe detalii tehnice despre postari devenind un pic prea stufoasa. Dar e doar o parere de carcotas…
Faza cu urmaritorii este cu dus si intors pentru ca asta impune o oarecare rigoare; deh, publicul trebuie multumit ceea ce s-ar putea traduce intr-o oarecare afectare a scrierii - continut si forma. Imi aduce aminte de experienta din posturile de radio cu staif prin care am trecut.
Pe de alta parte, ofera un sentiment reconfortant ca mai sunt si altii care rezoneaza cu unele idei expuse pe aici ceea ce, iarasi imi aduce aminte de experienta din posturile de radio prin care am trecut, de data asta insa cele “pirat”.
Una peste alta sunt surprins astfel ca va multumesc: