Maimuța vede, maimuța face
Marina militara britanica si fortele speciale folosesc o drona maritima pentru activitatile de recunoastere - K3 Scout.
Drona asta, un fel de barcuta teleghidata prin Starlink, adica prin internet, are si “ochi” sub forma unor camere video. Incarcatura este de 600 kg care pot fi multe “chestii” si are autonomie de 30 de zile.
Dronele acestea fac parte din proiectul Marinei Regale numit “beehive”, in traducere libera “stupul”, care combina nave cu echipaj si fara (drone), un fel de flota a viitorului!
Dronele K3 Scout au fost achizitionate printr-un contractor privat, Kraken Group si au fost testate in exercitiul NATO “Task Force X” care s-a desfasurat in perioada iunie-iulie 2026 in Marea Baltica.
In urma exercitiului, Comandamentul Operatiunilor Speciale american a semnat si el un contract cu Kraken Group pentru achizitia acestui tip de drona.
O investigatie a Ministerului Apararii al Marii Britanii a descoperit o bresa de securitate la unul din dispozitivele instalate pe aceste drone, mai precis, la camerele video!
Acesta au prostul obicei sa transmita un semnal de prezenta in retea (un heartbeat - pentru cunoscatori) catre un server din China…
Declaratia oficiala spune ca
O analiza de securitate cibernetica de rutina a identificat o problema care afecteaza un subsistem al dronelor maritime Kraken ce sunt folosite de Marina Regala. In urma unei investigatii amanuntite nu au fost gasite indicii ca datele sau sistemele Ministerului Apararii au fost accesate, compromise sau transmise spre exterior.
Poate ca asa stau lucrurile, ca subsistemele acelea au transmis doar informatii benigne, acel heartbeat, un fel de “sun si inchid” catre China dar incidentul demonstreaza ca echipamentele produse in Occident au o vulnerabilitate majora: dependenta de produsele Made in China.
As merge un pic mai adanc, mizand pe nivelul de intelegere al celor care mai citesc ce scriu eu pe aici si as dezvolta inca o concluzie.
Urmariti-ma un pic:
Ani de zile s-a vorbit despre cum China fura tehnologia proiectata de creierele occidentale si despre cum nu sunt in stare sa inoveze.
O banala camera de supraveghere prin internet are in maruntaiele ei un cip care converteste imaginea in semnale electrice, urmat apoi de un cip care converteste acele semnale pur electrice intr-un flux de date coerent. Modul in care acest al doilea cip proceseaza semnalul este definit de un cod, numit “firmware”. Acest cod se ocupa de “magia” transformarii pulsurilor de curent intr-un flux de date pe care mai apoi, cu o interfata simpla pentru utilizatorii cu putine cunostinte, il primim pe telefon si vedem daca pisica mananca, doarme sau sfasie perdeaua.
Scrierea acestui firmware reprezinta rezultatul colaborarii dintre producatorul cipului fizic si vanzatorul cipului. Cei care scriu acest cod trebuie sa inteleaga cum este proiectat cipul si ce vrea producatorul sa obtina de la el. Este o activitate care presupune cunostinte avansate, chiar foarte avansate multi-domeniu. Peste acest firmware, vine vanzatorul produsului finit care aplica marca sa proprie si dezvolta o aplicatie; aplicatia este cea pe care noi utilizatorii o folosim, dar aceasta este o interfata simpla care are acces la ce pune la dispozitie cine a scris firmware-ul.
Firmware-ul este scris, de regula, intr-un limbaj de programare greu accesibil chiar si celor din domeniu iar ceea ce contine el este, din acest motiv, destul de obscur. Prin contrast, in aplicatii e destul de usor sa “te uiti” iar ele se folosesc de ceea ce producatorul firmware le pune la dispozitie, ca intr-un fel de dictionar, unde comenzile sunt descrise suficient de bine cat sa poata fi folosite la dezvoltarea aplicatiei.
Firmware insa poate sa faca mai mult decat i se spune in documentatie producatorului de aplicatie; ceea ce au descoperit britanicii se intampla la nivelul firmware. Acolo unde nu se poate examina mai nimic si unde descoperi ce face prin supraveghere externa si noroc.
Am reusit sa fiu suficient de explicit oare?
Intai, Occidentul a pierdut cursa in productia cipurilor, pastrand insa conceptia lor, arhitectura, astfel incat detineau controlul si asupra firmware. Cipurile erau Intel sau Texas Instruments si, chiar daca erau produse in China, controlul asupra codului ce se scria pentru ele era absolut in curtea Vestului. China avea un rol, sa zicem, contemplativ din aceasta perspectiva. Cel mult, China putea scrie aplicatia.
La un moment dat insa, a avut loc o veritabila revolutie: China a inceput sa isi proiecteze singura cipurile, din ce in ce mai specializate, concomitent cu productia lor in cantitati uriase, la preturi incredibil de mici.
Producatorii occidentali nu au mai putut tine pasul cu China in realizarea propriilor produse: intai s-a intamplat la nivelul productiei iar asta au rezolvat mutand productia in China apoi s-a intamplat la nivelul proiectarii iar China, generoasa, le-a pus la dispozitie “Manufactura OEM”, adica tot lantul de la proiectare la produs finit in serii mari si foarte mari, urmand ca Occidentul sa aplice ce eticheta vrea el pe produs.
Occidentul a incetat sa mai proiecteze cipul si firmware-ul si a descoperit ca poate sa ii ceara Chinei sa produca un “ceva” care sa faca si sa dreaga, ei trimitand doar niste desene frumoase si numele produsului respectiv. Eventual, in anumite cazuri, si dimensiunile…
Am simplificat, recunosc. In joc mai este si Coreea de Sud care este un concurent serios la integrarea intre proiectarea arhitecturala si productia de cipuri dar asta pe sectorul de tehnologii inalte, in general in domeniul telefoanelor mobile; in zona de produse mai putin avansate, China vine mancand pamantul!
Din nefericire pentru Marina Britanica insa, pe respectivele drone nu sunt telefoane Apple ci camere cu termoviziune sau infrarosu si camere normale.
Paradigma occidentala este de a maximiza profitul, deci sunt nevoiti de regulile corporate sa caute sa achizitioneze ieftin pentru a vinde mai scump cu marja de profit maxima.
In domeniul camerelor video cu termoviziune si IR, exista producatori consacrati si certificati pentru domeniul militar cum ar fi FLIR, (SUA) sau Lynred (Franta) dar cei care produc la calitate similara si la o fractiune de pret sunt InfiRay, Hikmicro si Guidesensmart, toti din China.
Diferenta dintre FLIR si InfiniRay? Certificarile si pretul de o suta de ori mai mare(si mai mult chiar) la cele FLIR!
De unde a luat Kraken senzorii? Evident, nu din China ci de la un subcontractor. Procedand astfel, a facut mai putin relevant procesul de certificare, jurand pe Sfanta Cruce ca ce au pus ei acolo indeplineste cerintele de securitate… Este modul in care birocratia capitalista actioneaza pentru indeplinirea scopului principal: maximizarea profitului repartizat actionarilor.
China insa nu domina numai in produsul finit pe acest sector. Avantajul producatorului chinez este localizarea in proximitatea productiei a materiilor prime. Senzorii camerelor termice necesita elemente rare (“pamanturi rare”) asupra carora China detine aproape un monopol in extragere si rafinare. Producatorii americani si francezi sunt nevoiti sa obtina acele elemente tot din China…
In orice moment, ba chiar se intampla deja, China are posibilitatea de a restrange accesibilitatea la ele prin aplicarea de restrictii similare cu cele aplicate de SUA sau de UE. Diferenta este ca SUA si UE aplica restrictiile pe produsul finit iar China, la “temelie”, pe materia prima.
Revenind la incidentul cu dronele K3 Scout, deocamdata ce s-a descoperit este acel “heartbeat” prin care un server din China era anuntat ca o anumita camera este activa. Acest tip de “mesaj” digital contine adresa IP a dispozitivului activ (camera in acest caz) si un ID unic.
De ce este ingrijorator?
Pentru ca, nu ai cum sa afli cu certitudine decat in urma unui proces de analiza extrem de sofisticata, daca firmware-ul care ruleaza pe respectivul cip nu cumva este capabil sa si primeasca unele comenzi si sa reactioneze intr-un fel sau altul la ele.
Poate ca are posibilitatea sa transmita spre serverul extern informatii si din celelalte subsisteme ale dronei. Poate chiar informatia de pozitie. Poate nu. In orice caz, este o bresa de securitate pe o platforma care poate cara sute de kilograme de explozibil.
Acum, dronele respective sunt folosite in zona Stramtorii Hormuz pentru supraveghere de rutina. Dar daca, in timpul unei operatiuni militare delicate, brusc, simultan, toate camerele se opresc ca urmare a unei comenzi venite de departe?
In 2020 daca ne aducem aminte, Huawei a fost exclus din cursa europeana pentru retele 5G.
Atunci a fost transmis primul semnal ca Occidentul nu mai poate sti ce se ascunde in tehnologia Made in China, multumindu-se cu statutul de consumator.
Din pacate, lacomia a prevalat si azi, in 2026, aflam ca pana si armamentul produs in Vest este mai prieten cu China decat cu cei care il “produc”.
nici nu realizați ce pericol ne paște mai ales în țări cu foarte multe invertoare pentru sisteme fotovoltaice. BlackOut-ul e garantat. Și poate fi mai rău: explozii ale bateriilor conectate la invertoare, incendii, etc.
gând în gând. zilele aste mă gândeam sa debranșez invertorul de la internet. m-ai convins si voi acționa azi.