Petrecerea continuă...

Daca “politica este o curva”, atunci geopolitica strategica este sefa bordelului; schimbarea de regim de la Washington slabind talpa americana de pe gatul europenilor.

Una din consecinte este ca Ungaria isi promoveaza din ce in ce mai ferm interesele de securitate iar securitatea energetica pare sa primeasca o atentie deosebita din partea Budapestei care sfideaza politicile irationale impuse de birocratia Uniunii.

Ungaria si-a asumat rolul informal de conducatoare a razmeritei impotriva Bruxellului iar incapatanarea Budapestei de a se plasa de partea rationala a conflictului NATO-Rusia si de a urma incepe sa isi arate rezultatele.

‘Realpolitik’, asa cum a fost definita de Ludwig von Rochau la jumatatea secolului al XIX-lea gaseste un teren fertil in Ungaria “dictatorului” Orban, care refuza sa joace rolul broastei din oala pusa la fiert.

Conflictul din Ucraina este deopotriva catalizator si turnesol al “noii ordini mondiale” ce duce la o reorganizare majora inclusiv in randul Uniunii Europene iar consecventa Ungariei in urmarirea propriilor interese face ca si alti actori regionali sa ia in considerare politici asemanatoare.

Alianta informala coagulata in jurul Budapestei, cu Ungaria si Slovacia membre UE si NATO la care s-a alaturat si Serbia, ‘candidata’ la aderare este o manifestare a deciziilor de a urma exemplul si de a o formaliza in anumite sectoare, cum este cel al energiei.

Extinderea conductei “Drujba” prin care petrolul rusesc va urma sa ajunga si in Serbia este, deci, atat scop - in vederea asigurarii securitatii celor trei state cat si rezultat al ineptelor politici de de-industrializare europeana. Ungaria si Serbia planuiesc sa finalizeze pana in 2027 o prelungire a conductei, in lungime de circa 300 km. Prin aceasta veritabila artera energetica, Serbia isi va acoperi necesarul anual (cca. 5 mil. tone petrol) permitandu-i sa fie tot mai putin responsiva la santajul Uniunii dar si sa isi creasca competitivitatea industriei.

Perspectiva idilica a “agendei verzi” este in contradictie cu necesitatea procurarii fondurilor pentru asigurarea “apararii” unei Europe aflate doar sub amenintarea autodistrugerii; Ungaria si Slovacia refuza sa participe la aceasta farsa, sabotand astfel reducerea dependentei de resursele energetice rusesti.

Daca ne aducem aminte, la inceputul secolului XX, interesele in Balcani ale Ungariei (pe atunci, Austro-Ungaria care sustinea Bulgaria, Bosnia si Hertzegovina) erau divergente de cele ale Rusiei (care sustinea Serbia) iar tensiunile din regiunea disputata au dus la izbucnirea Primului Razboi Mondial.

Astazi insa, Budapesta si Moscova sunt aliniate in sustinerea Serbiei iar premierul Orban l-a felicitat pe Sava Minić cu ocazia numirii ca Prim-Ministru in Republica Srpska, parte componenta a regiunii artificial create, Bosnia Hertzegovina - sustinuta de Serbia.

Aceasta manifestare de sustinere este perceputa ca un afront de Uniunea Europeana care avea in Bosnia si Hertzegovina un instrument de presiune asupra Belgradului si exercita puterea absoluta prin intermediul (dicatorilor?) numiti ca “Inalti Reprezentanti”, un fitil pregatit oricand sa arunce iar in aer regiunea balcanica.

Scrisoarea adresata de Viktor Orban omologului sau din Republica Srpska face referire la sprijinul “de neclintit” al Ungariei, vorbeste despre “nivelul fara precedent” la care au ajuns relatiile dintre cele doua parti “datorita eforturilor comune” si a fost apreciata ca o confirmare suplimentara a relatiilor stranse dintre Banja Luka si Budapesta si o palma peste obrazul Germaniei din care provine actualmente “imparatul” Bosniei si Hertzegovinei din care “Republica Srpska” face parte, inca.

Ca o confirmare ca “politica e curva”, in primavara acestui an, Rusia acuza Serbia ca livreaza arme si munitii Ucrainei iar la inceputul lunii septembrie, Shoigu - presedintele Consiliului National de Securitate al Federatiei Ruse il mangaia pe cap pe presedintele Republicii Srpska (sarbi, na) in urma unei intalniri la Moscova.

Intre timp, turnesolul ucrainian incepe sa se inroseasca puternic datorita situatiei precare in care se afla fortele armate ucrainiene, nevoite sa foloseasca rezerve mobile pentru a petici diverse sectoare ale frontului in timp ce, potrivit declaratiei lui Putin, pe linia de contact se afla “peste 700.000 de militari [rusi]”.

In timp ce Rusia distruge sistematic obiectivele de logistica ce sustineau loviturile Ucrainei in adancimea teritoriului, pe teritoriul NATO se “intampla” tot felul de incidente - unele bizare, altele destul de insignifiante, altele de-a dreptul inventate.

In ultima luna am avut parte de pretinse bruiaje ale unui avion civil in Bulgaria, drone rusesti peticite cu banda adeziva “cazute” (asezate?) in Polonia, avioane MiG 31 care “au survolat Talinn”, drone cazute haat, adanc in Estonia, fiecare din ele un motiv de a cere o interventie hotarata a Statelor Unite in conflict.

Acestea au fost pretexte pentru a se cere consultari de vreo doua ori, pe marginea art.4 al Tratatului si raspunsuri “la misto” din partea lui Trump.

Explicatia a venit in forma unui articol in Reuters de acum vreo doua, trei zile, din care intelegem ca la final de august, cam in secret, oficiali din Pentagon au anuntat diplomati din tarile baltice ca s-a cam terminat cu petrecerea pe banii si, mai ales, armamentul american a cam luat sfarsit!

Da, da, nu numai banii americanilor sunt in joc ci si armamentul de care au facut dependenta Europa (Turcia s-a cam prins si cumpara de la rusi) care a devenit “unobtainium” acum cand SUA se pregateste de repriza a doua cu Iranul.

Indemnata mai cu biciul, mai cu vorba buna sa doneze ce mai aveau prin batatura, acum Europa s-a trezit acum ca a ramas pana si fara nemaipomenitele sisteme Patriot! Inclusiv Romania, cea buna platnica…

Europa insa vrea sa petreaca in continuare dar o va face fara artificii, doar cu niste coifuri penibile si la lumina lumanarilor iar Trump declara ca va apara Polonia si Statele Baltice de Rusia. Gasesc ca ar fi fost mai adecvat sa le apere de propria prostie dar, in fine…

In urma incidentului cu MiG-urile, NATO a dat un comunicat in care vorbeste despre raspunsul care “va continua sa fie fulgerator si deciziv”, folosind si cuvantul “robust”; ei bine, se pretinde ca avioanele MiG31 au zburat 12 minute in spatiul aerian estonian. De prin presa adunate, rezulta ca avioanele NATO au ajuns p-acolo fix dupa alea 12 minute. Vorbe, vorbe, vorbe...

Aflat la New York, legendarul Apollo a fost adus cu picioarele pe pamant, luand ordine de la un politist simplu, de strada.

Incercarea lui Macron de a folosi “umpic” de trafic de influenta nu a avut succes, asa ca a fost nevoit sa mearga pe jos cand masinile in care se plimba de colo colo prin oras au fost oprite din cauza megalomaniacului Trump.

In alta parte a lumii, guvernul taliban a refuzat dur si ferm delirul lui Trump care pretinde ca SUA sa puna mana, din nou, pe Baza Aeriana Bagram de pe care a sters-o spectaculos dar rusinos (cu cetateni atarnand de avioane, va amintiti?).

Ministrul Afacerilor Externe din Afganistan, Amir Khan:

“Chiar si daca SUA recunoaste si reconstruieste complet Afganistanul, nu le vom da Baza Bagram ori alta bucatica de pamant afgan”

Ironia situatiei nu sta insa in imensa cantitate de echipament militar abandonat acolo ci in faptul ca aia a fost infiintata de sovietici. Talibanii au fost scosi de pe “lista neagra” a Rusiei si chiar au participat la cateva evenimente internationale la Skt. Petersburg si Vladivostok ba, daca imi aduc aminte, chiar si pe la Moscova.

Canada, Marea Britanie si Australia au anuntat ca recunosc statul palestinian. Masura seamana cu copii razgaiati care isi dau cu palmele peste cap cand Trump nu le da desert. Este evident ca aceasta recunoastere e o incercare de a forta suporterii statului Israel din SUA sa puna presiune pe administratia Trump.

Daca Starmer, Albo si Carney chiar sunt afectati de atrocitatile din Gaza si responsabilitatea lui Netanyahu Et Friends, puteau foarte bine sa citeasca manualul “Cum sa sanctionam corect” si sa ia de acolo ceva din ce au aplicat Rusiei. Dar nu au facut-o si de aceea cred eu ca e un teatru ieftin.

Ben Gvir, Ministrul Securitatii Nationale din Israel, cere “contramasuri urgente” iar Franta a anuntat si ea ca recunoaste Palestina, in urma cu cateva ore.

Intre timp, Al Qaeda zboara (iar) spre New York doar ca de data aceasta a si aterizat fara sa mai dea jos ceva…

Revenind la Europa, Polonia (si nu numai) incep sa isi puna serios problema repatrierii refugiatilor ucrainieni.

Planul “pana la ultimul ucrainian” incepe sa scartaie caci prea multi sunt in afara granitelor tocmai acum cand e nevoie de ei. Nevoia este insa a tarilor europene interesate in continuarea conflictului; Moldova inca nu e gata sa fie aruncata in hau iar Statele Baltice vor fi consumate rapid si nici nu sunt pe “flancul” potrivit. Sunt prea aproape de Europa comoda si ghiftuita si cine stie, cand se zbat, pot sa dea jos bibelourile din vitrina!

Necazul este ca, acordandu-le statut de refugiat, conventiile internationale nu permit returnarea in zona de conflict din care s-au refugiat. Este necesara, deci, o rescriere a “regulilor”. Umbla bauti pe strada? Inapoi in Ucraina. Dau muzica mai tare seara? Inapoi in Ucraina… In fine, ati prins ideea!

Din Romania, numai de bine!

Simpaticul comentator, Mihai 2dose despre Bolojan “AngryBirds”:

Petrecerea continua…

Petrecerea continua!