Reactoarele mici fără frontiere
Spune-mi cu cine te înhăitezi ca să îți spun dacă o să ai curent!
Doicesti.
O localitate in Dambovita aflata in vecinatatea “muncipiului” Targoviste unde nu se intampla nimic deosebit (cand nu sunt impuscati dictatori in zona) a fost aleasa pentru teapa “reactoarelor modulare” care ar fi urmat sa impanzeasca Romania producand energie electrica ieftina, acolo unde este nevoie.
Reactorul NuScale există doar pe hârtie.
De fapt, nici măcar acolo nu sunt sub forma unui proiect, ci doar a unei schițe care nu se ridică nici măcar la nivelul unei nuvele SF, proiectul murind înfășat în aprobările pentru începerea proiectării acestora.
Ați înțeles? Deci, reactoarele NuScale, alea mici și modulare, nu sunt nici măcar proiectate!
Răstimp, în presa românească, a existat un mare hype - se vorbea despre cum vor fi realizate simulatoare prin universitățile românești, despre cum ne vor invidia și americanii că ei nu au „decât” trei astfel de simulatoare, că România o să fie ceva ce n-a văzut Parisul!
Până acum, în tehnologiile avansate, se dovedește că ‘muricanii sunt specialiști în aruncat cu vorbe.
Din punctul meu de vedere, etalonul este Hyperloop-ul lui Musk: o imposibilitate tehnică care a hălăit sume uriașe și cu care au fost modelate politici regionale prin Orientul Mijlociu, Africa și India, adică acolo unde iluzia a înlocuit concretul chinezesc în licitațiile pentru dezvoltarea căilor de transport și a blocat accesul Imperiului Ceresc.
L-am botezat atunci „fute-joc” pentru că asta era, un disruptor geopolitic.
NuScale este un alt astfel de „fute-joc”, o diversiune menită să distragă atenția de la marile proiecte de extindere a capacităților de producere a energiei din zonă; o altă „mână mai iute ca ochiul” care să reducă la zero orice discuție pe marginea, să zicem, centralei atomo-electrice de la Paks pe care ungurii o extind voioși. Cu cine? Fix cu Rusia, făcând în ciuda Europei aliniate în spatele lozincilor care fac din Rusia inamicul public numărul unu.
România, blocată în paradigma „parteneriatului strategic” cu SUA dar incapabilă să îl exprime altfel decât prin participarea la șmenurile puse la cale de escroci cu pălării Stetson, își refuză sistematic opțiunile raționale din domeniul energiei într-un moment în care aceasta este vitală pentru prezent și pentru tehnologiile viitorului.
Ideea SMR-urilor, a reactoarelor nucleare modulare a fost lansată în piața energiei cam în același timp cu Rusia, care a lansat în 2010 prima centrală nucleară plutitoare, care produce energie electrică și agent termic și le livrează unde este nevoie... Un fel de SMR doar că plutitor.
Preocupările URSS în domeniul producerii de energie electrică cu ajutorul surselor nucleare sunt vechi; Siberia a fost împânzită în anii ‘60 de mici generatoare nucleare pentru alimentarea farurilor și a radio-farurilor pentru navigația de coastă, acestea generând energia electrică în aceste locuri izolate.
Din păcate (din perspectivă ideologică), Rusia este lider în domeniul utilizării energiei atomice iar Statele Unite, sursa noastră de „lumină” a rămas în urmă deși are idei mișto. Cumva, „practica îi omoară” și pe ei, ca și pe noi.
Vrem nu vrem, Rusia este pe primul loc în domeniul reactoarelor nucleare mici, având cea mai extinsă flotă de spărgătoare de gheață cu propulsie nucleară; 8 sunt în serviciu și alte 5 în construcție, fiecare din ele având la bord un astfel de reactor ce poate fi calificat ca fiind „modular de mici dimensiuni”.
Dacă tot discutăm despre energia nucleară, China este și ea un competitor serios în domeniu.
Pe lângă cele 34 (băi băiatule, treizeci și patru, da?) de reactoare „clasice” aflate în construcție și încă 200 (două sute) în proiectare.
Tot China are și primul SMR care a trecut de testele de siguranță ale IAEA! Linglong-1 îl cheamă și aproape gata să fie dat în exploatare comercială!
Când Vestul își propune să devină lider în tehnologiile viitorului ar fi bine să aibă în vedere că acestea sunt consumatoare intensive de energie electrică. Nu numai centrele de date și IA sunt energofage dar și mijloacele de transport „ecologice” au partea lor de consum.
Vestul Colectiv, în special Europa, a mizat totul pe tehnologiile pur eco, pe soare și pe vânt, dar se dovedește că aceste surse sunt nu numai insuficiente dar și afectate de lipsa de disponibilitate.
Degeaba ai pe hârtie o putere instalată suficientă dacă, atunci când dai de comutator, nu e curent pentru că e noapte și nu bate vântul! Cât despre augmentarea disponibilității cu baterii de acumulatori, Europa e cam săracă în materiile prime așa că ar trebui să le importe din comunista China cu care s-a luat la harță!
Ești nevoit, ca Germania, să dai drumul la centralele pe cărbune! Din „fericire”, România nu numai că le-a închis dar le-a și demontat, ca să nu fie ispitită să facă la fel și să consume din cărbunele necesar Vestului cu care suntem atât de „solidari” europeaneste…
O altă tehnologie din domeniul nuclear, cu potențial enorm pentru viitor este anunțată tot din Rusia.
Deocamdată este încorporată într-o armă teribilă, în racheta de croazieră Burevestnik.
Latura mea optimistă a văzut în sistemul de propulsie nuclear al acestei arme un potențial enorm pentru anii de după conflict; o rachetă de croazieră cu un motor cu propulsie nucleară deschide perspective grozave pentru transportul aerian civil!
Mare lucru nu știm despre ea decât că a efectuat cu succes un zbor de 15 ore, propulsată de un singur astfel de motor și că testul a fost anunțat astfel încât Vestul Colectiv să poată să îl urmărească și să îl studieze prin mijloacele ISR aflate la dispoziție.
Desigur, sistemul de propulsie nu va fi pus la dispoziția IAEA pentru a evalua îndeplinirea condițiilor de siguranță necesare pentru utilizarea civilă dar pot specula că și în această variantă, nu lasă nicio urmă de deșeuri radioactive căci aceasta ar anula una din caracteristicile acestei arme, anume imposibilitatea de detecție.
Ceva asemănător putem spune și despre reactorul nuclear instalat pe „torpila” cu propulsie nucleară Poseidon!
Pot așadar, să îmi imaginez un viitor în care două sau patru astfel de sisteme de propulsie, nucleară, vor fi folosite pe avioanele de pasageri sau de marfă.
Ori pe navele maritime civile!
Ignorarea spațiului Euro-Asiatic de către Vestul Colectiv ba chiar „anularea” acestuia este, din punctul meu de vedere, o decizie greșită pe termen lung.
Poate că în acest moment este una necesară motivată mai ales ideologic, dar, dacă dorim să fim parte din progres, cumva trebuie să depășim acest prag.
SUA (Trump) par că au înțeles această necesitate și încearcă să manevreze în direcția cooperării pașnice.
Să vedem când se vor trezi și „partenerii strategici”!