Un trecut care refuză să tacă: cazul sterilizării forțate a femeilor inuit din Groenlanda

"Nu există oameni nevinovați, ci numai persoane de care nu ne-am ocupat suficient" - Stalin, Tăriceanu și un procuror din ”Ardial”...

Timp de decenii, sub autoritatea statului danez, mii de femei și fete inuit din Groenlanda au fost supuse unui program de contracepție forțată care ar trebui să cutremure conștiința Europei.

Între anii 1960 și 1990, în numele unor politici coloniale profund inumane, dispozitive intrauterine au fost inserate prin proceduri medicale femeilor aparținând populației inuite, fără consimțământul acestora și, deseori, fără măcar ca acestea să fie informate!

Cunoscut astăzi sub numele de „Cazul Spiralelor”, acest program nu a fost un derapaj izolat, ci o politică de stat menită să limiteze creșterea populației groenlandeze, într-o perioadă în care condițiile de trai și accesul la servicii medicale se îmbunătățiseră.

În logica colonială a vremii, corpurile femeilor inuit au devenit un instrument de „inginerie demografică”.

Dimensiunea abuzului este șocantă. Doar între 1966 și 1970, peste 4.500 de femei și fete – unele având doar 12 ani – au fost supuse acestei proceduri fără știrea sau acordul lor.

Multe au aflat ani mai târziu că fuseseră implantate cu dispozitive contraceptive; altele nu au mai putut avea copii niciodată. Se estimează că, la apogeul programului, aproape jumătate dintre femeile inuit aflate la vârsta fertilă din Groenlanda au fost afectate.

Abia în septembrie 2025 a venit un gest oficial de recunoaștere. Premierul Danemarcei, Mette Frederiksen, a prezentat la Nuuk o scuză formală, calificând faptele drept „discriminare sistematică” și exprimând regretul statului danez.

Premierul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, a completat acest moment tardiv de asumare, afirmând că victimele au fost reduse prea mult timp la tăcere.

Dar scuzele nu vindecă traume și nu înlocuiesc dreptatea.

În martie 2024, 143 de femei inuit au dat în judecată statul danez, solicitând despăgubiri de 43 de milioane de coroane daneze. Ele invocă încălcări grave ale drepturilor omului, precum și suferințe fizice și psihologice profunde.

O anchetă oficială finalizată în 2025 a documentat 488 de cazuri confirmate de contracepție forțată între 1960 și 1991 – cifre care, potrivit victimelor, reprezintă doar o parte a realității.

Acest episod nu este un accident istoric, ci o piesă dintr-un puzzle mai larg al politicilor de asimilare forțată practicate de Danemarca în Groenlanda: de la separarea copiilor inuit de familiile lor în anii ’50, până la experimente sociale mascate în „modernizare”.

Nu este surprinzător că unii supraviețuitori vorbesc despre genocid cultural sau biologic, chiar dacă juriștii danezi evită, până în prezent, această calificare juridică.

Astăzi, lupta continuă. Victimele cer nu doar compensații financiare, ci și responsabilitate instituțională, adevăr complet și garanții că asemenea atrocități nu vor mai fi niciodată posibile.

Ideea unui fond de reconciliere este pe masă, însă deciziile finale rămân blocate în proceduri legale și calcule politice.

Istoria nu poate fi rescrisă, dar poate fi asumată.

Iar tăcerea, oricât de lungă, nu transformă un abuz în uitare.

Europa a fost un prădător feroce iar acum descoperă ca a devenit ea insăși o pradă, ba chiar una încolțită.